Tipul fibrelor musculare

Tipul fibrelor musculare

Tipul fibrelor musculare

Fibrele musculare se pot clasifica in functie de viteza de contractie, forta maxima dezvoltata si rezistenta la oboseala, fiind impartite in doua tipuri si anume: fibrele de tipul I (fibrele cu o contravctie lenta) si fibrele de tipul II (fibrele cu o contractie rapida). Fibrele de tipul II sunt la randul lor impartite in mai multe tipuri: IIa, IIb si IIc. Viteza de contractie dintre aceste tipuri este data de forma de ATP-aza miozinica, o enzima care descompune molecula de ATP pentru generarea energiei. Fibrele de tipul I pot atinge o viteza maxima de contractie de circa 110 milisecunde iar fibrele de tipul II pot avea o tensiune maxima prin contractie de 50 milisecunde.

Fibrele de tipul I – Fibre cu contractie lenta / Fibre tonice
Aceste tipuri de fibra musculara au o contractie lenta cu o rezistenta mare la efort fiind implicate in miscari lente de coordonare precum: mentinerea posturii, mersul, alergarea usoara. Fibrele de tipul I sunt alimentate de catre sistemul energetic aerob si actioneaza la eforturile care presupun rezistenta. Pentru aceste eforturi este nevoie o cantitate crescuta de mitocondrii, pentru o refacere continua a ATP-ului impreuna cu un aparat enzimatic bine reprezentat pentru a cataliza reactiile de metabolizare a grasimilor si carbohidratilor in scopul producerii de energie. Aceste reactii se realizeaza doar in prezenta oxigenului si de aceea fibrele de tipul I au o compozitie crescuta de mioglobina care le da culoarea rosie si o vascularizatie bogata.

Fibrele de tipul II – Fibre cu contractie rapida / Fibre fazice
Aceste tipuri de fibra musculara au o contractie rapida si dezvolta o forta de 3-5 ori mai mare decat fibrele musculare de tipul I, actionand pe perioade scurte. Au un continut redus de mioglobina deoarece reactiile de metabolizare au loc in absenta oxigenului si sunt de culoare alba. Fibrele de tipul II sunt activate in timpul efortului anaerob, iar aceste sisteme actioneaza asupra contractiilor musculare puternice si explozive. Acest tip de efort este intalnit in cadrul exercitiilor cu greutati, in care miscarea exploziva este direct proportionala cu cresterea greutatii. Aceasta fibra musculara are un continut redus de mioglobina pentru a nu retine o cantitate mare de oxigen sau pentru a nu aloca spatiu pentru mitocondrii si capilare. In timpul efortului cu intensitate mare, energia este creata fara ajutorul oxigenului, pe cale anaeroba, prin implicarea sistemului ATP-CP si arderea resurselor de glucoza si glicogen iar din cauza acestor surse de energie limitate, va obosi foarte repede. Fibrele cu contractie rapida au o cantitate crescuta de proteine contractile care le confera un volum mai mare decat fibrele de tipul I.

Fibrele de tipul II sunt impartite in 3 tipuri:

  • Tipul IIa
  • Fibrele de tipul IIa sunt actionate in timpul efortului de mare intensitate pe o perioada scurta dar au si o componenta rezistiva, cu o capacitate aeroba moderata precum: alergare 1500m sau inot 500m. Acest tip de fibra musculara sunt denumite si fibre intermediare deoarece contin caracteristici din ambele tipuri principale.
  • Tipul IIb
  • Fibrele de tipul IIb  sunt activate mai greu de catre sistemul nervos, fiind folosite doar pentru eforturile intense si explozive precum alergari 100 metri sau inot 50m. Acest tip de fibra musculara are o capacitate mai mare de hipertrofie musculara decat fibrele cu o contractie lenta.
  • Tipul IIc
  • Despre acest tip de fibre inca nu se cunosc foarte multe lucruri sigure, deoarece existenta lor a fost demonstrata recent.

O unitatea motorie este formata dintr-un singur neuron motor care activeaza mai multe fibre musculare. O unitate motorie de tipul I este formata dintr-un neuron motor care activeaza intre 10 si 180 de fibre lente iar o unitate de tip II este formata dintr-un neuron motor care activeaza intre 300-800 fibre rapide.

Tipul unei fibre musculare isi poate modifica compozitia si caracteristicile prin adaptarea la un efort specific. Spre exemplu in timpul antrenamentului cu greuati mari, tipurile de fibre isi poate modifica caracteristicile din tipul I in tipul II iar in cazul inactivitatii organismul pierde unitati motorii de tipul II, in favoartea fibrelor de tipul I.

Compozitia unui muschi este adaptata in functie de rolul sau in organism. In cazul muschilor de mentinere a posturii, musculatura respectiva va fi predominata de fibre de tip I pentru mentinerea si sustinerea organismului, precum muschii gatului sau muschii soleari. Spre deosebire de acestia, alti muschi precum muschii posteriori ai coapselor care necesita forta pentru diverse activitati vor fi formati din fibre de tip II. Singura metoda de stabilire a procentului de compozitie, care se bazeaza mai mult pe spiritul de observatie decat precizie stintifica este evaluarea caracteristicilor performantelor fizice. Pentru obtinerea performantelor maxime este nevoie de crearea unui program de antrenament in care se va tine cont de numarul de repetari, greutatea utilizata si timpul de solicitare a muschiului.

Bookmark and Share
[Delicious] [Digg] [StumbleUpon] [Myspace] [Linkedin] [Twitter] [Facebook] [Google Plus]

0 Comentarii

Adauga comentariu


*